Luna bătrânului IANUS, câmp magnet cu diagonale în mişcare cromatică patronată de zeul cu două feţe şi două glasuri, privind nostalgic şi critic spre trecut dar şi optimist şi, totuşi, neliniştit spre ceea ce vine, reprezintă, cred un început benefic al conştiinţei noastre. Gândul grav al ÎNCEPUTULUI, legat sau nu de un imaginar şi un mit al naţiunii – ivite la rândul lor din meandrele romantismului, sau, poate, asumate arhetipic din străfundurile ancestrale ale vieţii omeneşti pe pământ –, ni se revelează azi, în era succesivelor contestări, a relativismului şi a alternativelor infinite, nouă, celor ce nu mai luăm în serios, asemeni interbelicilor, o ncesară filozofie a nuanţelor, ca fiind înconjurat de o anumită aură. Nu spun că aceasta ar fi neapărat sacră. Dar e BINE să o luăm în seamă în perspectiva unor necesare antiteze şi revalorizări.

Dincolo de clişee şi de redundanţe de tot felul, 15 IANUARIE rămâne, fără putinţa contestărilor iconoclaste, o dată ce aminteşte de începutul poetic al limbii noastre, de transfigurarea ei poetică prin arderea alchimică a unui talent excepţional. În înaintarea unei colectivităţi spre sine însăşi, trecerea de la natură la cultură, de la actul inocent al experienţei la creaţia exemplară devine similar unei necesare conversii valorice, întrucât ea singură justifică efortul de supravieţuire a omului şi a colectivităţii din care el face parte într-o lume rostuită ca un cosmos, precum credeau cei din vechime. Înclin să cred încă în faptul că acest gest întemeietor, dincolo de caducitatea sau exemplaritatea mitului eminescian, exagerat şi contestat cu egală fervoare, ar aparţine poetului Mihai Eminescu.Cert, el rămâne încă în ecuaţia noastră despre fascinaţia ideii de început.

Şi pentru a întregi ideea reuşitei literaturii române la începuturile ei, amintesc şi pe I.L.Caragiale, a cărui JUBILEU se va marca anul acesta. Există, cu siguranţă, o afirmare triadică în istoria literară românească la vremea zămislirii ei moderne din sec. al XIX-lea: Eminescu, I.L.Caragiale, Creangă. Primii doi sunt două temperamente diferite, ambele figurând ca “expresii culminante ale geniului critic junimist”. Eminescu e un canonic, un absolutist care anatemizează irevocabil, un indignat vindecabil doar prin mitul revolut. Îşi pierde, în intensitatea vervei satirice, cumpătul, deformează cu amărăciunea disperării. Critica eminesciană e spontană, incendiară, stimulând concesia “e poet”. Caragiale pare astfel, prin comparaţie, serenic. În fond, e un clasic în mijloace, un histrion complet în esenţă, care caricaturizează aparent senin. El este fiul lucid al Orientului. Modele incontestabile, deşi contestate, ale românilor din toate epocile, ei ar trebui să ofere postmodernilor care suntem, şi mai ales adolescenţilor, aflaţi permanent în căutare de posibile modele, o alternativă critică şi lucidă asupra a ceea ce înseamnă adaptare la modelele culturale şi de viaţă europene sau de aiurea. Prin funcţia sa, orice model este exemplar, dar ar trebui tratat cu moderaţia impusă de o abordare critică şi lipsită de orice patetism desuet. De aceea, propunem în şcoală DEMITIZAREA şi întoarcerea la FIRESCUL unor exerciţii de admiraţie faţă de trecut. Aceasta ar fi marea lecţie culturală şi morală propusă de un autentic dialog între generaţii, a cărei menire o are azi învăţământul.

Istoria, această derulare implacabilă a evenimentelor, asemănătoare timpului însuşi, trece, oarecum straniu, în gândirea noastră despre ea, asemeni unui spectru prezent refuzându-şi însă constant concreteţea. Discursul istoric e întotdeauna altfel şi profund subiectiv şi tocmai de aceea rămâne un act cultural şi metafizic. Data de 24 IANUARIE 1859 intră şi ea într-o triadă a lunii lui Ianus care atestă faptele întemeietoare ale lumii româneşti ce începea să devină conştientă de sine însăşi într-un discurs naţional coerent, deşi uneori vizitat de ereziile patriotarde. Cu toate acestea, UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE ca fapt istoric se dovedeşte a fi unul fundamental pentru că a făcut evident esenţialul, a demonstrat valabilitatea obiectivă a unor norme ale vieţii sociale şi istorice, ilustrând autenticitatea istoriei concrete în care atunci am început să devenim şi noi activi.

De o asemenea însemnătate, creaţia artistică, culturală sau fapta istorică devin un act esenţial şi, întrucât acesta se cere perpetuat, este necesară selecţia celor care îl vor continua. Performanţa şi excelenţa îndreptăţesc această aspiraţie a sufletului entuziast al tinerilor olimpici ai şcolilor din judeţul Neamţ, precum şi a profesorilor lor. Îndrăgostiţi de cunoaşterea tradiţiilor culturale identitare sau ale lumii, într-o abordare polemică, admirativă sau chiar contestatară – ştiut este că a contesta implică pe a crea –, aceşti elevi obişnuiţi, care nu au nimic deosebit decât dorinţa de a înţelege prin ei înşişi lumea, merită admiraţia noastră sinceră. Iată de ce am plasat după prima lună din an consacrata deja GALĂ A EDUCAŢIEI în judeţul nostru în data de 10 FEBRUARIE 2012.

Pentru a rămâne într-o relaţie corectă cu ceea ce spuneam în începutul acestui an şcolar, închei acest excurs printre diagonalele unui cuvânt oarecare cu ideea că numai efortul comun(profesori, părinţi, parteneri educaţionali), numai încrederea nestrămutată în puterea de creaţie şi de acţiune a adolescenţilor care ne sunt elevi, că numai efortul lor conştient şi implicarea entuziastă în propria formare ne vor putea susţine în dorinţa de a construi ceva concret şi durabil, care să aibă perenitatea unor fapte de început asemănătoare celor pe care le-am evocat aici şi acum. Nu exagerez importanţa faptelor noastre, dar se poate ca ele să devină astfel.

Prof. Luminiţa Georgeta VÎRLAN
Inspector şcolar general
Inspectoratul Şcolar al Judeţului Neamţ

• Agentia Nationala de Programe Comunitare in domeniul Educatie
• CASA CORPULUI DIDACTIC NEAMT
• Centrul National de Formare a Personalului din Invatamantul
• Europass
• Informatii despre finantari nerambursabile
• Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile
• Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse
• Ministrul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului
• Portalul Uniunii Europene
• Programul Operational Regional
• Programul Operational Sectorial de Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU)