Bine ați venit pe site-ul ISJ Neamț!
24 Ianuarie 1859 – ziua în care s-a decis apariția unui nou stat pe harta lumii
România, patria cuprinsă între granițele teritoriale de astăzi, are istoria unui stat care mereu și-a căutat destinul pornind de la identitatea sa latină și de la limba română. Istorica zi de 24 ianuarie 1859 a marcat momentul în care s-a realizat un prim pas spre înfăptuirea statului național unitar și spre nașterea unui nou stat, recunoscut în lume, sub numele de ROMÂNIA.
Evenimentul, de o importanță crucială pentru noul stat care îşi marca un loc pe harta Europei, a fost posibil datorită faptului că, în unanimitate, în ziua de 24 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza (1820-1873) a fost ales Domn al Principatelor Române – Moldova și Țara Românească. Renunțarea la micile și marile orgolii ale boierimii române a dus la luarea deciziei de unificare a celor două provincii românești. Gândirea politică pragmatică a avut câștig de cauză în fața micilor aranjamente zonale. Construcția noului stat a început cu respectarea parțială și de conjunctură a Convenției de la Paris (1858), un document extern ce răspundea intereselor marilor puteri europene și a continuat, pe parcurs, cu promulgarea legilor naționale, reformatoare.
La această măiastră construcție politică europeană au participat personalități ilustre, cu credibilitate politică, atât în interiorul celor două țări, cât și în afara lor. Discuțiile mature, uneori în contradictoriu, cu argumente solide de ambele părți, au încetat în noaptea de 23 spre 24 ianuarie 1859, când membrii Partidei Naționale s-au reunit la Hotelul Concordia din București (azi în Centrul Vechi) unde s-a discutat ceea ce fusese, până atunci, doar un deziderat: desemnarea colonelului Alexandru Ioan Cuza ca domn al ambelor Principate. În dimineața zilei de 24 ianuarie, la solicitarea ziaristului și omului politic Vasile Boerescu, deputații s-au reunit în cadrul unei ședințe secrete spre a semna hotărârea pentru veacuri.
„A ne uni asupra principiului Unirii este a ne uni asupra persoanei ce reprezintă acest principiu. Această persoană este Alexandru Ioan Cuza, domnul Moldovei! Să ne unim asupra acestui nume și posteritatea ne va binecuvânta, țara ne va întinde mâinile și conștiința noastră va fi împăcată că ne-am împlinit… o dorință sfântă”, spunea Vasile Boerescu în debutul ședinței.
În luna februarie 1859, Principele Alexandru Ioan I, a sosit la București în calitate de conducător al ambelor țări pentru a depune jurământul în Catedrala Mitropolitană: „Jur în numele Preasfintei Treimi și în fața Țării că voi păzi cu sfințenie drepturile și interesele Principatelor Unite; că în toată Domnia mea voi priveghea la respectarea legilor pentru toți și în toate, și că nu voi avea înaintea ochilor mei decît binele și fericirea nației Române. Așa Dumnezeu și confrații mei să-mi fie întru ajutor!”.
Principele Alexandru Ioan I a pus bazele instituționale ale noului stat, a ridicat din punct de vedere social „talpa țării” și, în viziunea progresistă a Europei, a reformat noul stat din temelii, în doar șapte ani (1859-1866). Pe lângă reforme, „Domnul Unirii” a avut o activitate politică și diplomatică de talie europeană pentru recunoașterea unirii celor două Principate de către marile puteri. Rodul acestor activități diplomatice a fost formarea statului modern România (1862).
Figura sa este însoțită de aura eroică pe care o capătă fondatorii de țară: carismatic, entuziast, curajos, un domn al construirii și al unificării.
LA MULȚI ANI!
Inspector Școlar General,
Prof. Mihai OBREJA
