Bine ați venit pe site-ul ISJ Neamț!
101 ani de la Marea Unire
„Istoria ne cheamă la fapte. Mersul irezistibil al civilizatiei omenești a scos și neamul românesc din întunericul robiei la lumina cunoștinței de sine”. Cu acest îndemn erau convocați, pe 1 decembrie 1918, delegații români la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, pătrunși de importanța momentului.
„Privind în înfăptuirea unității noastre naționale ca la un triumf al libertății românești” spunea Iuliu Maniu, prezent la Marea Adunare „atunci se năștea o țară întegită, cu teritorii care, vremelnic fuseseră rupte de Marile Puteri”. România Mare devenea o realitate pentru că, teritoriilor existente, până la 1918 – Principatele Române și Dobrogea – li se adăugau, la 27 martie/15 aprilie 1918, Basarabia prin decizia Sfatului Țării, întrunit la Chișinău și condus de Ion Inculeț, apoi Bucovina, la 15/28 noiembrie 1918, prin decizia Consiliului Național de la Cernăuți, condus de Iancu Flondor și, în cele din urmă, Transilvania, la 18 noiembrie/1 decembrie 1918, în urma hotărârii Consiliului Național Central, prin vocea lui Vasile Goldiș, dă lumii de știre despre Rezoluția Unirii.
Unirea de la 1918 nu ar fi fost posibilă fără acțiunea unionistă întreprinsă de Sextil Pușcariu, Dionisie Bejan, Ion Nestor, Iuliu Hosu, Iuliu Maniu și alți artizani cărora, din păcate, nu am știut a le cinsti viața cum se cuvine, mulți dintre aceștia murind in temnițele comuniste de la Sighet, Gherla, Aiud, in anii regimului comunist, atunci când au fost condamnati pentru imaginare fapte.
Acum 101 ani, generația Marii Uniri și-a avut idealul său național, a știut să-l împlinească, mulți români jertfindu-se pe câmpurile de luptă ale Marelui Război. Anul centenar 2018 a însemnat pentru noi o încercare de a proiecta un ideal, dar nu am reușit decât să facem un recurs la memoria faptelor și a jertfelor neamului românesc, când, de fapt, ar fi trebuit să însemne revenirea la principiile și credințele naționale, deoarece România s-a constituit pe aceste valori și principii. Ar fi trebuit să însemne unitate, căci în Unire se află puterea și demnitatea, ar fi trebuit să însemne patriotism, deoarece aceastră trăire trebuie să reprezinte alegerea noastră de zi cu zi și nu una întâmplătoare.
1 Decembrie nu ar fi existat fără Unirea Basarabiei și Bucovinei cu România, Unire ce trebuie sărbătorită în mod egal cu cea a Transilvaniei, să nu uităm că încă există teritorii românești rămase în afara graniței României – românii din Voievodina, Valea Timocului, Transnistria, Cernăuți și alte regiuni istorice românești, supuși permanent unei politici de deznaționalizare, unui proces accelerat de asimilare, unde limba română se pierde, fiind sub o permanentă amenințare prin încălcarea multor drepturi sau prin negarea existenței lor. Poate istoria nu le va readuce în granițele firești, însă rămân responsabilitatea noastră românii trăitori pe acele meleaguri.
Dacă dorim să sporim moștenirea străbună și să contribuim la edificarea spirituală a țării se cuvine ca, asemenea înaintașilor, să trăim după preceptele înțelepte ale neamului și să ne îmbrăcăm în armura virtuților morale, care ne conferă noblețe sufletească și izbândă în toate năzuințele și străduințele noastre. Iubind spațiul autohton, comunitatea noastră, valorificându-i avuțiile prin muncă, ne întărim voința de a fi mereu uniți, de a nu ne mai lăsa dezbinați de nimeni și de nimic.
În zi de mare bucurie, de Ziua Națională a României, urăm La mulți ani tuturor copiilor, părinților, colegilor profesori și întregii comunități nemțene!
LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!
Inspector școlar general, prof. Elena LAIU
